Astrofotografie cu Samyang 14mm F:2.8

„SamyangSamyang 14/2.8 este un obiectiv superwide fix, cu focalizare manuală, compatibil cu DSLR-urile Full frame dar care funcţionează foarte bine şi pe aparatele crop 1.5 – 1.6x (cu o reducere corespunzătoare a unghiului de acoperire).

Calitatea cea mai interesantă a obiectivului Samyang 14/2.8 este raportul specificaţii / calitate / preţ, în acest moment fiind practic campionul superangularelor extreme pentru Full frame.

Pe un aparat Full frame, unghiurile de acoperire sunt 114 grade pe diagonală, respectiv 104 grade pe latura mare.

Am împrumutat obiectivul de la prietenii de la F64 cu intenţia de a verifica review-urile laudative privind comportarea lui la astrofotografie.

Concluzii:

Că doar nu o să citim până la sfârșit 🙂

Samyang 14/2.8:

Dacă nu aş fi avut deja zoom-ul superwide Nikon 14-24/2.8 aş fi cumpărat imediat Samyang-ul.

Pe Full frame este excepţional de „wide”, este grozav pentru peisaj şi astrofotografie.

Recomandat fără discuţie pentru cei care folosesc Full frame, au obiective cu focale de la 24mm în sus şi doresc un superwide pentru utilizare ocazională. Cei care au nevoie de superwide pentru utilizare susţinută vor prefera de multe ori variantele AF.

În urma testelor, mi s-a intensificat interesul pentru obiectivele Samyang. Dacă aş fi avut aparat crop aş fi luat rapid un fish-eye diagonal Samyang 8/3.5, mai ales după ce am văzut ce face la peisaj şi astrofotografie. Dat fiind că Samyang încă nu face un fish-eye diagonal pentru Full frame, am pus în wishlist un fish-eye diagonal Sigma 15/2.8 (nu sunt interesat de cele circulare). Edit: Samyang a anunțat la Photokina 2014 un obiectiv 12/2.8 fisheye pentru aparatele Full frame.

Astrofotografie:

  • Aparatul pe trepied, RAW, balans de alb Incandescent sau în jur de 3000-3500K.
  • Obiectiv wide sau fish-eye, focalizare manuală (determinată anterior pentru infinit).
  • Diafragma deschisă, sensibilitatea 1600 – 3200 (prin teste).
  • Stele fixe: o singură expunere.
    Timp de expunere maxim = 500/ focala echivalentă.
    Cel mai spectaculos arată calea Lactee (concentraţie maximă de stele).
    Declanșaţi cu telecomanda sau întârzietorul.
  • Star trails: multe expuneri, pot fi mai lungi (ideal să fie o expunere bună „după gust” pentru elementele de pe sol).
    Cel mai ușor e cu un intervalometru. Pentru fiecare oră de expunere totală veţi avea o mișcare aparentă a stelelor pe un arc de 15 grade.

În continuare, pentru cei care au timp și chef de lectură:

Elemente mult simplificate de astrofotografie

Asta deoarece ne interesează mai puţin teoria şi mai mult rezultatele rapide cu echipament minim 🙂

Există două metode principale de a include stelele în cadru: fixe şi „star trails”.

Stele „fixe”

Pentru a obţine stelele fixe în imagine trebuie ca timpul de expunere să fie suficient de „scurt” pentru a nu se înregistra mişcarea aparentă a stelelor. Pentru a determina timpul maxim de expunere, împărţim 500 la focala obiectivulul folosit. Dacă folosim aparate de format redus (cu factor de crop diferit de 1), vom folosi focala echivalentă în Full frame.

De exemplu, dacă folosim un DSLR Nikon (factor de crop 1.5x) cu un obiectiv de 10mm, împărţim 500 la 15 care e focala echivalentă în Full frame (10mm x 1.5x crop). Timpul de expunere astfel calculat este suficient de scurt ca „dâra” de mişcare a stelelor să fie insesizabilă. Pentru pretenţioşi, este timpul de expunere la care neclaritatea de mişcare este egală cu un „CoC” clasic . Dacă doriţi toleranţe mai strânse, mai scurtaţi puţin timpul faţă de rezultatul obţinut.

Star trails

Deci, redarea stelelor sub formă de dâre luminoase. Principial, aceasta se poate face cu o expunere foarte lungă (cum se făcea pe film), dar pe digital se preferă combinarea mai multor cadre făcute cu expuneri mai scurte (în jur de 30s). Principalele avantaje ale combinării expunerilor sunt:

  • captorul poate fi lăsat să „răsufle” câteva secunde între expuneri
  • se poate evita supraexpunerea subiectelor de pe sol.

Din punctul nostru de vedere, stelele se deplasează cu 15 grade pe oră, deci vă puteţi planifica mărimea (unghiulară) a arcurilor descrise de fiecare stea, în funcţie de timpul total de expunere. Deci, pentru un arc de 15 grade, avem nevoie de un timp de expunere total de o oră, care poate fi obţinut prin suprapunerea a 100-120 de imagini cu timp de expunere de 30s.

Suprapunerea imaginilor poate fi realizată cu mai multe softuri, inclusiv Adobe Photoshop, dar puteţi încerca variante „free” cum este StarStaX. După obţinerea imaginilor, acestea se pot folosi atât pentru o imagine clasică cu Star trails, cât și pentru un film de tip „time lapse”.

Expunerea

Pentru o expunere corectă pe stele avem nevoie de aprox 20-30s la diafragma 2.8, ISO 1600 – 3200. Pentru Star trails ajută un intervalometru, fie din aparat (multe au) fie unul extern.

Dacă folosiţi intervalometrul din DSLR-uri Nikon la un timp de expunere de 30s, setaţi intervalul dintre imagini la min. 34s, poate chiar 35s (în loc de 31-33s), altfel veţi avea pauze de aprox. 30s între imagini (vedeţi imaginea din galerie, cu „dârele” întrerupte).

Dacă aparatul nu dispune de intervalometru încorporat, este comod şi accesibil să folosim un telefon sau tabletă Android (majoritatea folosiţi deja aşa ceva) cu un cablu OTG şi softul DSLR Dashboard care premite atât modificarea setărilor pe aparat cât şi funcţia de intervalomentru.

Sigur că există multe alte soluţii care pot fi folosite pe fost de intervalometru.

Aparatul

Cel mai potrivit este un aparat cu captor mare, deci fie full frame, fie crop 1.5x – 1.6x, deoarece acestea pot fi utilizate la sensibilităţile mari care ne sunt necesare.

Aici se încadrează DSLR-urile, o serie de aparate mirrorless şi chiar compacte cu senzor mare (Coolpix A, Sony, etc.).

Obiective

Pentru o porţinune mare de cer (deci multe stele) ne trebuie un superangular (wide). Se poate folosi şi un obiectiv fish-eye (ex. Samyang 8/3.5 pentru aparate crop)  pentru imagini de mare efect.

Acesta ajută şi la obţinerea unui timp de expunere suficient de lung pentru a nu forţa prea tare sensibilitatea la imaginile în care dorim stelele fixe (Ex. 500/14mm = 35s, dar 500/50mm = doar 10s).

Pentru a asigura expunerea corectă, ne trebuie un obiectiv cu luminozitatea 2.8 sau măcar 3.5.

Problema este că avem nevoie de un wide sau fish-eye care să dea o imagine suficient de clară la deschiderea maximă a diafragmei, iar acestea nu sunt foarte multe.

De aceea am făcut apel la Samyang 14mm/2.8 care se descurcă foarte bine în aceste situaţii.

Focalizarea

Focalizarea se va face manual pentru că în condiţii de noapte AF-ul poate da greş extrem de uşor. Pentru stele avem nevoie de focalizare la infinit, pentru elementele de pe sol la distanţa respectivă.

Dacă folosim un superangular sau un fish-eye, putem beneficia de profunzimea mare caracteristică acestor obiective, chiar la deschideri mari ale diafragmei, deci nu va fi nevoie să facem două imagini cu focalizări diferite.

Focalizarea la infinit (pentru astrofotografie) ar trebui determinată personal, prin teste făcute ziua. Cel mai sigur este să fotografiem (ziua) la diferite reglaje ale scalei de distanţe şi să verificăm imaginile în computer pentru a determina care este cea mai clară.

Vom folosi un subiect cu detalii aflat cât mai departe (sute de metri). Apoi la fotografierea propriu zisă punem aparatul în manual şi potrivim reperul pe care l-am determinat anterior.

Nu vă bazaţi pe reperele de infinit ale obiectivelor, majoritatea nu sunt suficient de exacte, la unele pot fi chiar abateri mari.

Este păcat să risipim o jumătate de noapte pentru a afla că totul a fost perfect dar am ratat tocmai focalizarea.

Setări

Vom fotografia în format RAW, cu balansul de alb în jur de 3000 – 3700K pentru a avea un cer foarte albastru. Dacă nu avem pe aparat scară Kelvin, vom alege setarea de incandescent (tungsten) apoi dacă e cazul corectăm în computer.

Long Exposure Noise Reduction

Este o setare a aparatului care permite reducrea zgomotului şi a pixelilor care devin „hot” din cauza încălzirii captorului la expunerile lungi.

Din păcate la multe aparate (ex. Nikon) această setare acţionează printr-o a doua expunere de aceeaşi durată, dar cu obturatorul închis.

Astfel, nu poate fi folosită la Star trails deoarece va lăsa intervale negre pe traseul stelelor (ca în imaginea din galeria articolului). În realitate, imaginea respectivă nu a fost obţinută astfel din cauza acestei setări ci din cauza unei erori de programare a intervalometrului, vedeţi mai sus. Însă, la imaginile unde dorim stelele fixe putem folosi fără griji Long Exposure Noise Reduction.

Încadrarea

Farmecul majorităţii imaginilor cu stele este dat de fapt de elementele de pe sol, deci identificaţi locurile cele mai potrivite. Încadrarea este foarte dificilă pe întuneric, deci înarmaţi-vă cu răbdare.

Puteţi face o expunere de probă (în special când vă pregătiţi pentru imagini cu Star trails) şi examinaţi-o cu grijă pe LCD-ul aparatului. Dacă folosiţi o tabletă pentru comanda aparatului examinarea va fi şi mai comodă.

Când sunteţi mulţumiţi cu cadrul, puteţi începe secvenţa de obţinere a imaginilor dorite.

Trepiedul

Rolul lui este să nu permită mişcarea aparatului în timpul expunerii, inclusiv între expuneri dacă faceţi Star trails.

Asta înseamnă să fie bine fixat, eventual cu geanta agăţată de el, fapt folositor în special în cazul trepiedelor uşoare, în special dacă adie vântul.

Dacă trepiedul are vârfuri opţionale pentru a se înfige în sol, folosiţi-le cu încredere.

Nu atingeţi trepiedul la declanşare, folosiţi fie o telecomandă, fie, în lipsa acesteia, întârzietorul.

Dacă aparatul are setarea de întârziere a expunerii (Exposure delay), folosiţi-o şi pe aceasta, dar nu uitaţi să măriţi timpul dintre expuneri la utilizarea intervalometrului la Star trails.

Light painting

Anumite elemente pe sol pot beneficia semnificativ în urma iluminării lor artificiale. Aceasta se poate face cu un flash sau o sursă continuă de lumină (lanternă) în timpul expunerii. Vor fi necesare probe pentru puterea şi numărul de flash-uri necesare, respectiv pentru durata de iluminare cu lanterna.

Light painting se referă la iluminarea unui subiect din mai multe direcţii, deci fie plimbând raza lanternei pe el din diverse locuri (painting), fie declanşând repetat un flash, din nou, din diverse direcţii.

Despre ultimele două imagini din galeria articolului: ar fi mers grozav o lanternă cu bec, nu cu LED albastru. Am pus un gel de conversie Full CTO pe lanternă şi tot nu a fost de ajuns. Dacă puneam două geluri, rămâneam cu prea puţină lumină. Lanterna cu care a fost iluminată biserica are 8cm lungime şi merge cu o singură baterie AA, deci nu e neapărat nevoie de lanterne foarte mari. Aveţi aceeaşi imagine cu biserica în siluetă, pentru comparaţie. Luminile din spatele bisericii erau ale lor, deci nu am putut opta pentru stingerea lor.

Software

Star Trails multi platform: StarStaX

Soft de Windows care face star trails şi time lapse: Startrails

Time lapse pentru Mac: Time Lapse Assembler 

Aici e un exemplu de „time lapse” cu stele și nori: star-time-lapse

P.S.

După toate cele de mai sus vă mai trebuie și stele, deci noapte (cam 2 ore după apus sau înainte de răsărit), cer senin și de preferinţă poluare luminoasă minimă 🙂


Pentru comentarii și discuții fotografice, vă invit pe grupul Facebook:
Curs foto cu Radu Grozescu.


3 thoughts on “Astrofotografie cu Samyang 14mm F:2.8

  1. Cami Medrea

    este a 6 oara cand il citesc…pan ala sfarsit :).foarte bine scris

  2. Bogdan Grozoiu

    Me 2! Am ocolit tot timpul articolele legate de astrofotografie, insa acesta m-a convins. Stilul caracteristic + "concluzii, ca doar nu o sa citim pana la sfarsit" m-au facut sa savurez un articol foarte bun de tehnica foto aplicata. Felicitari!

  3. Anca Duse

    Buna ziua! Ce ma bucura subiectul abordat! Am incercat si noi acum cateva zile intr-un camping de rulote. Nu aveam trepiedul la indemana, incadrarea lasa de dorit, insa pentru o prima initiativa, ne-a placut ce a iesit. Acum am invatat mai multe despre mestesug. Multumim pentru “how to”!

Comments are closed.