Macrofotografie – noţiuni introductive

Last Updated on 17/12/2020 by Radu Grozescu

Prin macrofotografie, în sensul larg al cuvântului se înţelege fotografierea obiectelor mici şi foarte mici, până la rapoarte de reproducere în jurul valorii de 1:1.
Tehnicile de macrofotografie sunt utile de fiecare dată când dorim să fotografiem subiecte mici, de la flori şi insecte până la bijuterii, timbre şi alte produse de dimensiuni reduse.


Puţină teorie – foarte simplificată:

Raportul de reproducere este raportul dintre dimensiunea reală a subiectului şi dimensiunea imaginii sale pe captor sau film.

Extensia

Un obiectiv “clasic” adică fără focalizare internă, focalizat la infinit, se află la o distanţă de captor egală cu distanţa focală. Punerea la punct pentru subiecte mai apropiate se face prin mărirea distanţei dintre obiectiv şi captor, deci prin adăugarea unei “extensii”.

Formula este: Raportul de reproducere = Extensia / Distanţa focală.

În cazul unui raport de reproducere de 1:1, deci când subiectul este redat pe captor la dimensiunea reală, extensia necesară este egală cu distanţa focală, iar distanţa de la obiectiv la subiect este de două distanţe focale.
Distanţa de la subiect la captor este de 4 distanţe focale = extensia + distanţa focala + 2 distanţe focale în faţa obiectivului.

Punerea la punct prin mărirea extensiei duce la o scădere a luminozităţii reale a obiectivului respectiv, care ajunge în cazul unui raport de reproducere de 1:1 la 2 trepte de diafragmă:

Diafragma reală = Diametrul deschiderii / Distanţa la captor

deci în cazul nostru distanţa la captor fiind de două ori mai mare decât distanţa focală observăm o “pierdere” de două trepte de diafragmă, de exemplu de la 2,8 la 5,6.
Prin utilizarea extensiei pentru focalizare, distanţa focală a obiectivului rămâne nemodificată.


Micşorarea distanţei focale

O altă metodă de a focaliza mai aproape este micşorarea distanţei focale a obiectivului, deci pentru aceeaşi extensie vom obţine un raport de reproducere mai mare.

Această tehnică este aplicată în obiectivele cu focalizare internă, care nu avansează tot blocul optic al obiectivului pentru focalizare.

Focalizarea prin scăderea distanţei focale nu presupune o pierdere de lumină similară cu cea de la utilizarea extensiei pentru focalizare.


Combinaţii

În multe obiective şi zoom-uri moderne se foloseşte o combinaţie a acestor două tehnici pentru a facilita punerea la punct pentru distanţe apropiate.

Metode de obţinere ale fotografiilor macro

Fotografierea de aproape şi macrofotografia pot fi abordate în diverse moduri, în funcţie de scopul urmărit, dotarea existentă şi bugetul pentru achiziţionarea de echipament suplimentar.


Zoom-uri “macro”

Multe dintre zoom-urile curente dispun de posibilitatea de a ajunge fără accesorii la rapoarte de mărire în jur de 1:4, iar unele mai ambiţioase sunt marcate “Macro” cu toate că nu e vorba de adevăratele obiective macro care ajung în mod normal cel puţin la 1:2 iar majoritatea chiar la 1:1.

Un zoom standard cu un raport de mărire de 1:4, folosit pe un DSLR de format redus va încadra un câmp de 65 x 96 mm, în general cu o distanţă captor subiect de 35-40 cm, deci cu o distanţă de lucru (între subiect şi lentila frontală a obiectivului) în jur de 15-20 cm.

Pentru a putea fotografia de la o distanţă mai mare, există zoom-uri tele marcate macro care oferă performanţe chiar mai interesante, de exemplu Tamron 70-300/4-5,6 care oferă un raport de mărire maxim de 1:2 la 300mm. Îl găsiţi la un preţ incredibil de mic la F64 studio.

Un alt zoom interesant este Tamron 70-200/2.8 care oferă un raport de mărire de 1:3,1 la 200 mm, permiţând încadrarea unui câmp de aprox. 50 x 75 mm cu o distanţă între captor şi subiect de 95cm, foarte practică în cazul fotografiei în natură.


Inele intermediare, burdufe, inelul inversor

Fotografie de aproape şi macrofotografie se pot face şi adăugând accesorii unui obiectiv normal, de exemplu un 50/1.8. Pentru modificarea extensiei putem folosi inele intermediare sau un burduf de extensie.


Inele macro

Inelele intermediare sunt foarte practice, mai ales că ultimele modele asigură posibilitatea de autofocus, închiderea automată a diafragmei şi transmisia datelor între obiective şi DSLR-urile moderne.

Inelele intermediare se găsesc în seturi sau separat şi datorită faptului că se montează între aparat şi obiectiv sunt dedicate monturii respective.

Pentru un raport de reproducere de 1:1 veţi avea nevoie ca suma lungimii inelelor montate să fie egală cu distanţa focală a obiectivului utilizat.

Avantaje:

Mici, uşor de transportat, abordabile, utilizabile practic cu orice obiectiv, nu introduc aberaţii optice, variantele moderne oferă compatibilitate totală cu DSLR-urile.

Se pot obţine rapoarte de reproducere mari, chiar peste 1:1 cu anumite combinaţii de obiective şi inele.

Dezavantaje:

Scăderea luminozităţii reale a obiectivului.
Pentru obţinerea diverselor scări de reproducere poate fi necesar să montăm şi demontăm diverse combinaţii de inele.


Burduful

Burduful macro se foloseşte pentru a obţine rapoarte de reproducere mai mari într-un mod continuu.

Avantaje:

Depinzând de lungimea maximă a burdufului şi focala obiectivului utilizat se pot obţine rapoarte de reproducere mult supraunitare, de ex. un obiectiv de 50mm montat pe un burduf care se extinde la 20cm duce la un raport de reproducere de 4:1 deci imaginea subiectului pe captor va fi de 4 ori mai mare decât dimensiunea reală.

Variaţia continuă între dimensiunea minimă şi cea maximă a burdufului face lucrul mult mai comod.

Dezavantaje:

Utilizarea este mai greoaie decât în cazul inelelor deoarece marea majoritate a burdufelor nu transmit nici măcar închiderea automată a diafragmei deci vor fi necesare diverse accesorii sau o utilizare exclusiv manuală. Nu se pune problema folosirii din mână, deci un suport stabil va fi strict necesar.


Inelul inversor

Inelul inversor a fost creat pentru a inversa obiectivul montat pe burduf în cazul rapoartelor de reproducere de peste 1:1, datorită faptului ca obiectivele obişnuite sunt optimizate pentru o distanţă mai mare între obiectiv şi subiect decât între obiectiv şi captor.

Cu toate acestea, inelul inversor poate fi folosit şi ca o soluţie rapidă şi ieftină pentru macro deoarece prin montarea inversată a obiectivului direct pe aparat se obţin rapoarte de reproducere destul de mari, în funcţie de construcţia şi focala obiectivului utilizat.

Avantaje:

Mic şi ieftin, dacă lucraţi cu burdufe de extensie în aveţi deja în trusă.

Dezavantaje:

Inversând obiectivul nu veţi mai avea nici un fel de transmisie între aparat şi obiectiv, nici AF, nici diafragmă automată, nici date.

Este utilizabil la un singur raport de mărire, singura posibilitate de modificare a acestuia este prin folosirea unui zoom iar distanţa de lucru este mică.


Lentile adiţionale

Lentilele macro se montează în faţa obiectivului şi oferă rapoarte de mărire mai mari prin scăderea distanţei focale a obiectivului pe care sunt montate.

Lentilele adiţionale sunt în general marcate cu numărul de dioptrii:
numărul de dioptrii = 1 / distanţa focală în metri, deci
distanţa focala în mm = 1000 / numărul de dioptrii

Teoretic am putea calcula scăderea distanţei focale a obiectivului de bază prin utilizarea unei lentile adiţionale cu un anumit număr de dioptrii dar practic, din cauza complexităţilor optice şi mecanice ale obiectivelor şi zoom-urilor moderne calculul ar fi mult prea complicat iar rezultatul nu ne-ar folosi prea mult la fotografiere.

În general lentilele adiţionale curente sunt disponibile între 1 şi 4 dioptrii dar există şi mai puternice, în seturi sau separate.

Adăugarea unei lentile adiţionale este o intervenţie serioasă asupra designului obiectivului şi poate introduce aberaţii optice. Pentru a minimiza acest efect, există lentile adiţionale “acromatice” vedeţi modelele Kenko Pro 1D. Este bine totuşi să rezistaţi tentaţiei de a folosi simultan mai multe asemenea lentile adiţionale.

O aplicaţie interesantă a lentilelor adiţionale este montarea lor pe un zoom tele, ceea ce vă va permite fotografierea unor subiecte mici de la distanţe apreciabile. În plus, aceeaşi lentilă adiţională folosită pe un obiectiv cu distanţa focală mai mare va avea un efect mult mai vizibil faţa de montarea pe un obiectiv cu focala mai mică.

Avantaje:

Lentilele adiţionale pentru macro sunt mici, uşor de transportat, abordabile şi reprezintă o soluţie rapidă pentru a obţine rapoarte de reproducere uşor superioare celor pe care vi le oferă obiectivele pe care le aveţi deja.

Dezavantaje:

Nu se pot obţine rapoarte de reproducere cu adevărat mari iar distanţa de lucru scade semnificativ. Datorită faptului că veţi dori să utilizaţi şi un parasolar pentru a elimina lumina parazită care altfel duce la diminuarea semnificativă a contrastului, distanţa de lucru de la parasolar la subiect poate deveni prea mică în cazul obiectivelor cu focale medii.


Obiective macro

Obiectivele macro sunt în general optimizate pentru fotografierea la scări de reproducere mai mari, unde dau rezultate net superioare obiectivelor obişnuite chiar folosite cu accesorii.

Majoritatea obiectivelor macro beneficiază de o foarte bună planeitate a câmpului ceea ce le face foarte potrivite pentru reproduceri.

Tradiţional, obiectivele macro se produc în trei plaje de focale: 50-60 mm, 90-105 mm şi 180-200 mm.

Atenţie, acestea nu sunt zoom-uri ci obiective cu focala fixă, dar am dorit să evit enumerarea tuturor focalelor care ar fi arătat cam aşa: 50, 55, 60, – 90, 100, 105, – 180, 200.

În afara acestor plaje de focale, Sigma a scos un 150/2.8 macro, iar Tokina/Pentax un 35 mm macro pentru formatul redus, pentru a echivala clasicul 50 mm macro.

Dintre obiectivele macro curente, cele mai interesante pentru utilizare macro generală sunt cele între 90-105mm, cele mai cunoscute fiind: Canon 100/2.8 IS, Nikon 105/2.8 (VR), Sigma 105/2.8, Tamron 90/2.8, Tokina 100/2.8 (în ordine alfabetică).

Aceasta deoarece focala puţin mai lungă oferă o distanţă de lucru mult mai confortabilă dar pot fi încă folosite din mână cu puţină îndemânare, ceea ce nu este cazul cu cele de 180-200 mm.

În plus, obiectivele macro în jur de 90-105mm pot fi folosite ca teleobiective scurte, inclusiv pentru portrete, chiar dacă uneori oferă o claritate puţin prea bună pentru fotografia de portret. În fotografia comercială, imensa majoritate a fotografiilor de produse pot fi realizate folosind un zoom standard şi un obiectiv macro în jur de 100mm.

Scăderea luminozităţii: în multe cazuri, posesorii unui obiectiv macro se întreabă de ce luminozitatea obiectivului, raportată în vizorul camerei, scade cu punerea la punct pe subiecte din ce în ce mai apropiate, ajungând aproape de două trepte de diafragmă la raportul de reproducere de 1:1.

Explicaţia a fost dată mai sus, este vorba de scăderea luminozităţii odată cu creşterea extensiei necesare pentru a atinge rapoartele de reproducere mari.

Multe obiective macro moderne focalizează printr-o combinaţie de extensie cu focalizare internă prin micşorarea distanţei focale (asta în scopul de a evita lungirea exagerată a obiectivului la focalizare), ceea ce duce la o scădere mai mică decât cea teoretică la o anumită scară de reproducere.

O parte din problemă provine din faptul că majoritatea fabricanţilor au ales să prezinte diafragma reală de lucru în cazul obiectivelor macro, ceea ce este foarte important la fotografiere, dar nu şi în cazul obiectivelor obişnuite, unde scăderea de luminozitate la focalizare există în multe cazuri dar are o amploare mult redusă.

Avantaje:

  • Calitate optică superlativă.
  • Focalizare continuă între infinit şi raportul maxim de reproducere (la majoritatea e 1:1).
  • Posibilitatea folosirii şi ca obiective luminoase de portret a celor cu focala potrivită.

Dezavantaje:

  • Nu au.

Teleconvertere

Teleconverterele sunt sisteme optice care se monteaza între aparat şi obiectiv şi au ca scop creşterea distanţei focale.

În general teleconverterele se folosesc pentru teleobiective în scopul “măririi” lor, dar una din aplicaţiile interesante este macrofotografia.

Teleconverterele se deosebesc prin factorul de mărire, cele mai comune fiind 1,4x, 2x, 3x. Converterele 3x reprezintă o uşoară exagerare şi pun probleme destul de serioase în utilizare.

Odată cu majorarea distanţei focale cu factorul de mărire, teleconverterele duc şi la o micşorare proporţională a luminozităţii obiectivelor, astfel: 1,4x – o treaptă de diafragmă, 2x – două trepte, 3x – trei trepte.

Datorită faptului ca teleconverterele “expandează” imaginea, vor fi mărite şi imperfecţiunile optice ale obiectivului de bază, deci cea mai mică pierdere de calitate o vor da converterele cu factorul de mărire cel mai mic.

Exista convertere “universale” care teoretic se pot monta cam pe orice obiectiv, indiferent de focală dar cu rezultate destul de variabile, şi convertere “pro” care sunt optimizate pentru folosirea pe teleobiective luminoase.

Majoritatea sistemelor AF ale aparatelor funcţionează corespunzător doar cu obiective cu luminozitatea 5,6 sau mai bună, deci dacă doriţi să păstraţi capabilitatea de AF trebuie ca sistemul obiectiv / converter trebuie să aibă luminozitatea totală de 5,6.

Aceasta înseamnă că un converter 1,4x poate fi montat doar pe obiective cu luminozitatea 4 sau mai bună, iar unul 2x pe obiective 2,8 sau mai luminoase în scopul de a păstra funcţionalitatea AF în condiţii utilizabile.

Converterele moderne transmit datele între obiectiv şi aparat, inclusiv de multe ori valoarea reală a diafragmei ansamblului aparat-obiectiv.

În macrofotografie, utilizarea unui converter duce la creşterea raportului de reproducere păstrând aceeaşi distanţă de lucru.

Avantaje (macro):

  • Creşte raportul de reproducere pentru aceeaşi distanţă de lucru, sau creşte distanţa de lucru la fotografierea unui subiect de dimensiuni constante.
  • Mic şi uşor de transportat. Cele oferite de fabricanţii independenţi (Tamron, Kenko, Sigma), sunt abordabile, chiar cele din seriile “pro”.
  • Sunt folositoare şi pentru teleobiective, deci îl puteţi folosi în mai multe scopuri.

Dezavantaje (macro):

  • Se pierde din luminozitatea obiectivului, pierdere care se adaugă la cea cauzată de eventuala extensie pentru focalizare.
  • Calitatea optică scade, cel mai puţin la cele 1,4x (pro) dar în anumite condiţii efectul este vizibil.

5 thoughts on “Macrofotografie – noţiuni introductive

  1. Alin Duta

    Deci este normal ca la un obiectiv Nikon Micro 60mm f/2.8D sa se modifice diafragma prin focalizarea asupra unui obiect apropiat si sa nu ramana la f/2.8 ?

  2. Mihai

    Multumesc de sfaturi.

    Am decis sa-l cumpar si-l voi folosi exclusiv pt macro (mai exact voi invata macro pe el).
    Cred ca va voi mai deranja cu ceva sfaturi .
    O zi buna in continuare !

  3. Radu Grozescu Post author

    V-as recomanda să vă orientati către un obiectiv care să nu pună probleme de compatibilitate.

    Asta deoarece un obiectiv macro poate fi folosit în multe alte scopuri, deci v-ar fi de folos să aveti focalizare continuă de la infinit la distanta minimă.

    Bineînteles, dacă îl doriti doar pentru rapoarte mari de reproducere, ar putea fi folosit cu inele, dar e posibil ca după ce cumparati obiectivul si cel putin un inel să descoperiti că vă doriti un macro fără limitări, deci să dati banii de două ori, ceea ce ar fi de evitat.

  4. Mihai

    Buna ziua !

    Sunt posesorul unui D 90 si am posibilitatea achizitionarii unui obiectiv nikon micro 55/3.5 model K.
    Din ce am gasit pe net inteleg ca este un obiectiv Ai din perioada 19775-1977 si nu este recomandat pt utilizare pe D90.
    Totusi poate fi utilizat in combinatie cu inele macro si in special cu PK 13 de la Nikon cu care se realizeaza si reproducerea de 1:1.
    As dori un sfat competent daca marita sau nu sa fac aceasta achizitie si cum sa-l folosesc fara sa deteriorez body-ul.

    O zi buna in continuare.

Leave a Reply